Replică la acest comentariu

Citeam in dimineata aceasta, urmatoarea meditatie.

"Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată.." (Eclesiastul 12:14)

De curând vorbeam cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei care imi povestea marele lui necaz. Vorbea despre o anumită persoană care si-a făcut un mod de viată din a apăra pe unii si a judeca pe altii. Prietenul meu, impreună cu multi altii fusese rănit de acesta iar mai mult, cel rău prospera pe zi ce trece. Era milionar, si totusi ii plăcea să distrugă oamenii care ii greseau. In cele din urmă prietenul meu m-a intrebat de ce lasă Dumnezeu ca astfel de lucruri să se intâmple.

Dar Dumnezeu nu are rezervat un timp la sfârsit de săptămână, sau de lună, când cere la toti socoteală. El are multă răbdare si ne dă multe ocazii să ne schimbăm, să ne pocăim. Insă când răbdarea Sa ajunge la margini, nu mai este nimic altceva decât judecata. Unii vor plăti greselile pe pământ, iar altii doar la judecata finală: un lucru este cert - nimeni nu va scăpa! Poti conta pe faptul că Dumnezeu vede, inregistrează si răsplăteste. El va aduce fiecare faptă la judecată si fiecare va fi răsplătit după binele sau răul pe care-l va fi făcut. Trăieste pentru Dumnezeu zilnic. Umblă in dragoste fată de ceilalti si nu uita ceva: vine vremea când va trebui să dai socoteală!

Dupa ce am terminat de citi cele de mai sus, am meditat asupra acestor cuvinte, si mi-a venit in gand, cat de bine ne explica Domnul detaliat in Cuvantul Sau, in Psalmul 73, cum sunt de fapt lucrurile cu astfel de oameni.

1 Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2 Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.
4 Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5 N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.
8 Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9 îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.
10 Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,
11 şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``
12 Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:
14 căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.
15 Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,
17 pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.
18 Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.
19 Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.
28 Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.

Ma rog ca Dumnezeu sa puna in noi intelepciunea de a nu sta sa ne plangem de incercarile prin care trecem si sa fim cuprinsi de manie pentru ca altii - pe care noi poate ii vedem facand  raul, nu trec ci dimpotriva parca mereu sunt inconjurati de o aura de fericire - desi e una falsa - , ci mai degraba sa spunem ca si Psalmistul in ultimul verset: "Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale."  Fericirea Reala => Dumnezeu