Replică la acest comentariu

Pe vremea cand oamenii traversau calare pe cai America, mai multi exploratori ai noului continent ajunsera la un rau. Era primavara, iar apele raului erau involburate si adanci. Analizand situatia au decis sa treaca de partea cealalta in ciuda apelor mari. In timp ce caii treceau vadul, spre mijlocul raului, unul din calareti a fost aproape coplesit de ameteala. Privind la apele involburate ce-l inconjurau, a inceput sa se clatine in saua. Colegul sau a observat pericolul si a strigat: "Uita-te in sus, omule! Priveste in sus!" Calaretul, ingrozit, a executat comanda, regasindu-si echilibrul.

Cat de des se petrec astfel de scene in viata noastra! In loc sa ne gasim odihna si echilibrul in Cuvantul lui Dumnezeu si in promisiunile Sale, incepem sa privim la talazurile furioase ale vietii, la vanturile perfide ale adversitatilor,la neputinta noastra de a rezolva problemele vietii zilnice. Rezultatul? Ne cuprinde panica. De indata ce privim la cu totul altceva decat la Domnul si Cuvantul Lui si incercam sa umblam dupa simturi, suntem condamnati sa ne inecam in valurile imprejurarilor. Lucrul esential este sa privim in sus, prin credinta, la Domnul si Mantuitorul nostru.

"Cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie si nu ti se umple fata de rusine."

Pslam 34.5