Sunt un pribeag fără de țară

Sunt un pribeag fără de țară,
Rătăcitor prin lung pustiu,
Dar am în ceruri o comoară,
Și țara mea-i în veșnicii.

Mă-drept spre cer să-L văd pe Domnul,
Să nu mai fiu un peregrin!
Căci după ce-am să trec Iordanul,
Se va sfârși și-al meu suspin.

Voi lepăda a mea povara
Eliberat sub crucea Sa,
Nădejdea mea nu o să moară
În cerul sfânt când voi intra!

Când voi parcurge toată calea,
Și voi ajunge-al meu sfârșit,
Primit voi fi cu bucurie,
Acasă când voi fi sosit!