O lume întreagă

O lume întreagă stă în nepăsare
Și caută adăpost când vine o-ncercare,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem!
În ceasul cel bun e stăpână pe toate,
Când Domnul Îi vorbește i-e frică de moarte,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem!

Dar eu nu mă tem,
Chiar dacă cei din jur mă părăsesc,
Dar eu nu mă tem, orice-ar veni!
Viața mea, e-n mâna
Celui ce-a murit pe lemn,
Cu mine Îl chem și eu nu mă tem!

Ades vine-ncercarea, năvalnic ca marea
Și norii negri grabnic întunecă zarea.
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem!
Se spulberă gândul și orice speranță
Și nici măcar o clipă nu mai e siguranță,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem!

Chiar oamenii cei răi mă-nconjoară cu ură,
Din cupa lor să-mi dea să beau o picătură,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem!
Cu Domnul meu trec biruitor peste toate,
Din apă și din foc să mă scape El poate,
Dar eu nu mă tem, dar eu nu mă tem!