Când spre Tine îmi întorc privirea

Când spre Tine îmi întorc privirea,
Se preschimbă noaptea în lumini!
Simt cum torni în adâncuri iubirea
Din cerești fântâni.
Tot necazul meu o umbră devine
Și descopăr bucurii de nespus!
Înțeleg rostul meu tot mai bine,
Preaiubit Isus!

Mă-nchin, o, Doamne, și te slăvesc,
De-aceea trăiesc ca să Te slăvesc!
Mă-nchin, o, Doamne și Te slăvesc,
De-aceea trăiesc, doar să Te slăvesc!

Când spre Tine îmi întorc privirea,
Văd cum sfinte rugi Te cuprind!
Bucuria îmi inundă trăirea,
De-al Tău jar m-aprind!
Doar în Tine îmi găsesc mântuirea,
De Cuvântul Tău mă simt întărit
Și pricep care-mi este menirea,
Domnul meu iubit!