Blogul lui teo molcut

Abia azi am gasit timp sa postez un scurt mesaj de lauda la adresa corului de tineri. Programul de duminica seara a fost exceptional, iar cele doua duete... perfecte! Domnul sa va binecuvinteze pe toti!

S-a spus Duminica seara in Emanuel ca nu muzica este cea care ne "invioreaza" si apoi s-au dat cateva versete usor de gasit la concordanta biblica...

Consider ca muzica a jucat, joaca si va juca un rol deosebit de important in viata noastra de crestini si in viata bisericilor. Prin ea il laudam pe Dumnezeu; prin muzica pe care o cantam transmitem stari, emotii, trairi si vorbim altora despre Domnul; iar prin felul in care cantam, vrand nevrand, lasam sa se vada pasiunea noastra pentru Domnul... etc.

Imi este dor de timpul de inchinare pe care il pregatea corul sub bagheta lui Kenneth Tucker (Plecarea sa a lasat un gol imens!!!) Pianul suna a pian, iar orga aia facea sa se ridice tot parul de pe tine. Corul canta corect si cu forta, iar biserica se cutremura din temelii cand toti membrii ei incepeau sa cante o cantare comuna.

Duminica seara: 19.12.2010... O biserica rece si pe jumatate goala, care abia lalalie prima cantare comuna. A doua colinda lasa impresia unei turme de capre dezorientate si ratacite in munti... pentru ca la final totul sa culmineze cu noua cantare comuna propusa de fratele Doru: o cantare prea "moderna" pe care doar cativa frati au reusit sa o murmure... Se canta cu jumatate de gura, iar pentru ca biserica sa zambeasca corului barbatesc (asa cum pretindea fratele Cadar), biserica trebuie sa primesca o muzica "invioaratoare" si un program bine pus la punct (nu mai stie nimeni sa recite o poezie? nu mai stie nimeni sa faca o introducere la o cantare? ati auzit de chitara si alte instrumente in afara de pian, acordeon si muzicuta?).

Corul barbatesc si-a pierdut si el din intensitatea pe care o avea...

(Bai, frate!... cand scrie forte fortissimo, da tot ce ai in tine!!!!)